Ce sunt peladofobia și falacrofofia?

În medicină, sunt recunoscute și descrise numeroase frici și fobii, de la cele mai cunoscute, cum ar fi teama de păianjeni, spații închise sau zborul, până la cele mai neobișnuite, cum ar fi cromofobia, frica de culori strălucitoare, sau frigofobia, frica de răcire.

Deși cuvintele „frică” și „fobie” sunt adesea folosite ca sinonime pentru același lucru, ele nu au exact același înțeles. Sentimentul de frică ne este probabil bine cunoscut tuturor. Din punct de vedere biologic, frica este una dintre cele mai primare emoții, trăită de animale mai evoluate și de oameni. Ea joacă un rol esențial în supraviețuirea speciei, deoarece, la primele semne de pericol, ne indică să fugim și să ne ascundem pentru a ne salva existența, contribuind indirect la conservarea liniei noastre genetice și a speciei. Frica durează atâta timp cât pericolul este prezent, fiind, așadar, o emoție rațională. Există mai multe niveluri de frică – de la cele ușoare, când ne speriem pentru câteva momente, până la cele care nu mai au aproape nicio „bază solidă” și pot fi descrise ca iraționale, pe care individul nu le poate controla în mod voluntar. Aceste frici sunt numite fobii.

Fobiile sunt destul de frecvente la oameni, însă trebuie să facem diferența între o frică puternică, pe care o simt adesea copiii, de exemplu, față de un medic sau animale, și care dispare în timp, și o fobie, de care nu putem scăpa fără ajutor profesional adecvat.

O fobie poate fi recunoscută prin mai multe simptome, atât mentale, cât și fizice. Persoana afectată poate fi foarte nervoasă, poate simți că moartea este aproape, poate simți amețeli sau chiar poate leșina, poate experimenta un atac de panică, cu o creștere accentuată a ritmului cardiac, transpirație abundentă, uscăciunea gurii, incapacitatea de a articula fraze normale, tremur necontrolabil etc. Evident, nu este obligatoriu ca persoana afectată să simtă fiecare dintre aceste simptome, dar de obicei câteva dintre ele apar, iar persoana nu le poate controla sau influența în vreun fel (spre deosebire de frica puternică). Simptomele apar atunci când o persoană se află în apropierea sursei fricii, o trăiește sau doar se gândește la ea, cum ar fi să fie într-un spațiu închis, să vadă un păianjen, un animal, să zboare cu avionul... Fobia își are de obicei originile în copilărie sau într-o experiență negativă. Persoana afectată va evita pe cât posibil contactul cu sursa fobiei sale, fapt ce poate afecta semnificativ viața de zi cu zi. Singura modalitate de a depăși aceste frici este căutarea ajutorului profesional. De asemenea, putem încerca să depășim fobia pe cont propriu, dar numai în stadiile inițiale, mai ușoare, în cazurile în care persoana poate menține un oarecare control în timpul unui atac de fobie. Dacă însă își pierde complet controlul, cel mai bine este să solicite imediat ajutor medical și să înceapă să își rezolve treptat problema, deoarece situațiile care declanșează o astfel de reacție pot fi chiar periculoase pentru viață (de exemplu, frica de înălțime, unde pacientul poate pierde cunoștința și cădea în gol). Cu toate acestea, succesul tratamentului nu este garantat. Există și medicamente care pot atenua simptomele atacurilor de fobie, dar au multe efecte secundare și nu rezolvă problema în sine.

Așa cum am menționat, există multe tipuri de fobii. Două dintre acestea sunt peladofobia și falacrofobia (în slovenă, aceste denumiri ar fi peladofobie și falacrofobie, dar nu sunt termeni uzuali în slovenă pentru a avea echivalente precise). Prima se referă la frica de oameni cheli, în timp ce a doua descrie frica de a deveni noi înșine cheli. Ca și în cazul celorlalte fobii, și aici este vorba de o frică irațională, inexplicabilă și incontrolabilă, care este de obicei declanșată de un eveniment traumatic, cum ar fi participarea la un jaf în care tâlharul este o persoană cheală. Poate fi, de asemenea, congenitală, deși acest lucru este foarte rar. Ambele fobii pot fi tratate numai cu ajutor profesional, prin terapie psihologică sau, în cazurile cele mai grave, prin tratament medical sau psihiatric.